Tată Ceresc, ia-ne pe noi acum, Doamne. Lasă ca Marele Păstor, Marele Păstor Răscumpărător, Marele Păstor Care a părăsit Slava, ştiind că unii din atribuţi erau pierduţi pe acele mari văi ale păcatului, unde lupii şi animalele vor devora curând acele oi micuţe; dar El a părăsit coridoarele de aur, a venit jos pe pământ şi a fost făcut unul din noi, astfel El a putut declara dragostea lui Dumnezeu către noi. Acolo i-a găsit El pe ei, pe unii din ei în denominaţiuni, pe unii din ei în casa de faimă rea, pe unii din ei pe străzi, orbi, unii din ei la garduri şi drumuri, dar El a răscumpărat pe fiecare pe care Tatăl l-a rânduit să fie răscumpărat.

Şi El ne-a însărcinat pe noi, ca să trăim această parte din Cuvânt pentru epocile noastre. Şi noi vedem marea reformă a lui Luther, în acea epocă; şi a lui Wesley; şi a Penticostalilor. Acum noi căutăm Piatra din Capul unghiului Cetăţii. O Dumnezeule, noi cunoaştem epoca şi promisiunea care ne-a fost dată pentru această zi, cum că Aceasta urmează să fie restaurată iarăşi. "Lumina de seară va coace fructele din ea. Şi se va împlini că va fi o zi care nu poate fi numită, nici ziuă nici noapte, dar în timpul serii va fi Lumină."

Acelaşi glorios Fiu al lui Dumnezeu, manifestat pe El Însuşi în trup omenesc aici pe pământ, făcând ca promisiunea însăşi să trăiască exact, a orbit ochii Fariseilor şi Saducheilor şi Irodienilor, şi aşa mai departe.

Şi astăzi se repetă iarăşi, Cuvântul fiind manifestat aşa cum a fost El. Cuvântul, cunoscând taina inimii, exact aşa cum a fost, aşa cum Scriptura a spus, care nu poate fi desfiinţată. Ajută-ne, Dumnezeule, să recunoaştem aceasta.

Ajută-i acum pe aceştia care au ridicat mâinile. Fie ca ei să se prindă puţin mai strâns; să se încalţe cu Evanghelia păcii; să se îmbrace cu toată armura lui Dumnezeu; să-şi tragă coiful jos; să şi ia scutul credinţei; să pornească înainte, de azi încolo. Aprobă aceasta, Doamne.

Încă puţină vreme, şi noi vom fi somaţi, atunci va veni Răpirea. Numai un grupuleţ micuţ, ca Enoh, va fi luat sus.

Apoi, "rămăşiţa din sămânţa femeii, care ţin poruncile lui Dumnezeu," Evreii, "au mărturia lui Isus Cristos," Neamurile, vor fi vânaţi ca şi câinii, "şi îşi vor da viaţa pentru mărturia lor."

Apoi, într-o măreaţă dimineaţă, odihna Mileniului, pentru Luna de Miere va începe.

"Şi apoi restul morţilor nu au înviat până la sfârşitul celor o mie de ani." Atunci, la sfârşitul celor o mie de ani, va fi o Judecată, arătând că Ham era în corabie. Şi Ham este încă acolo în rămăşiţă. Aceia care L-au auzit şi L-au respins vor trebui să fie judecaţi.

Acum, aprobă aceasta, Doamne, ca noi să nu fim consideraţi printre ei, ci să fim între cei chemaţi la Cina de Nuntă. Căci, noi îl recunoaştem pe Isus printre noi astăzi. Noi intrăm cu El; afară din lume, în El. Lasă-ne să intrăm în acea Cetate, să venim afară cu El.

Eu îmbătrânesc, Doamne. Eu nu mai am multe predici de predicat. Dar desigur că mă încred în Tine. Eu caut acea Cetate, aşa cum a făcut părintele meu Abraham. Este ceva în mine care mi spune că aceasta vine. Eu încerc pretutindeni, Doamne, să răspândesc Lumina şi să-i chem.

William Branham, predica «Casa Viitoare A Mirelui Ceresc»
https://ro.branham.ru/sermons/64-0802